Ogni riferimento a cose e persone
è solo frutto di fantasia della vostra ragione.
Se ad una persona poi pensate
sicuramente non sbagliate.
Nessuno s’offenda o si irretisca
un semplice sorriso
e s’addolcisca.
Cu l’elezione comunale
se eleggiu u principale.
Dopu tante discussioni
la ippe vinta Mescia’ntoni.
Nannu tittu ca non bale
e ca alla lista nc’era gente senza sale.
Quannu iddrhu lu seppe
se mise a critare
e cu lu microfunu a manu
cu n’incertu italianu
se mise a cantare:
“Mi ficero sindaco
pe la bellezza,
mi ficero sindaco
pe contentezza,
mi ficero sindaco
pe la dimestichezza.
E per chi mi disprezza,
in un attimo fuor di senno disse,
mo zziccative a sta capezza.”
Te sutta u palcu se ntise forte na uce:
“Sinnicu a munnezza”
“Da domani la zziccamu
puru iddrha pe capezza.
Da domani io comanderò
e tante cose
per voi farò”
“Tici tia?”
da un angolo della piazza si udì
e proseguì “Matonna mia…”
Rosso in volto e ancora cchiù rrabbiatu
l’italianu aije llassatu
e allu dialettu
te corpu è passatu:
“Crammane ijeu piju missa
me ficera sinnicu
e no su fessa”.
“È bonu e caru e puru te core
è sempre prontu cu
promettu u favore,
se poi se scorda o no ci penza
no ta pijare
ca pareddrhu tene tantu te fare…”
“Tia tici ca lu fannu rrabbiare?
None caru cumpare,
quistu è brau
all’umprusare,
scioca e rite
ma a quiddrhu ca tice
mancu iddrhu crite”
“Cusì dici ssignuria cumpare?”
“No dicu ca è fessa o fiaccu
a iddrhu ne basta
a fascia a cravatta e lu giaccu.
È chiu carne drhu masciu
ca no rite e no cunta
ma tocca stai ncortu
quannu te punta.
È comu nu cane rraggiatu
ca quannu menu ta spetti
t’ha già mozzicatu.”
“Sarà ca hai ragione cumpare,
è meiju no cuntamu
e tiramu a campare.
Sai ci te ticu? Ca è meiju ne sente critare:
Evviva lu sinnicu!
L’imu elettu pe la bellezza
Evviva lu sinnicu!
L’imu elettu pe cuntentezza
Evviva lu sinnicu!
L’imu elettu pe la dimestichezza.”
